Ploaie de vara

Continua sa fuga in parc, tocurile ei rasunand pe pietrele din alei, cu chipul lovit de stropii calzi de ploaie.

In parc se zarea o tanar imbracata in negru , eram eu , paseam incep prin baltile pline cu apa , preferam sa stau in ploaie caci lacrimile mele nu se vedeau ...in mana aveam un trandafir alb ...

O observa pe fata sau ... mai degraba observa trandafirul alb ce contrasta puternic cu hainele fetei.
Se opri din goana printre stropii fini de ploaie, privind-o cu atentie.

Am continuat sa pasesc trista din cand in cand m-ai ducandu-mi mana la fata , mai precis la ochii stergandu-mi lacrimile .

Se apropie incet de ea, muscandu-si involuntar buzele, inca nehotarata ce ar trebui sa zica.

Am privit trandafirul , apoi i-am smuls petalele una cate una ...

-E trist sa distrugi o floare alba, se auzi glausl usor tremurat al brunetei, care se afla acum la cativa pasi de fata.

Am aruncat trandafirul , mai precis ce mai ramasese din el , l-am aruncat in sila intr-o balta .
- Cand nu e oferita din iubire .. nu mai este trist ...

Se apleca, ridicand din apa murdara a baltii ce mai ramasese din trandafir.
-E trist cand ceva atat de frumos se murdareste astfel ...

M-am intors cu spatele la ea ...
-Ce sti tu ... spun eu incet stergandu-mi lacrimile

Scoase din poseta o batista alba, cu marginea tesuta in dantela rosie, pe care i-o oferi fetei.

Am luat batista de la tanara..
-Multumesc ...

Ii zambi slab si linistitor, strangandu-si mainile una in alta.

-Eu ... eu sunt Lisa .
Spun ezitat privind-o pe tanara .

-Adriana, se prezenta si bruneta continuand sa-i zambeasca.Ce faci aici pe o vreme ca aceasta ?intreba fata simtind inca o data picaturile calde de ploaie.

Am privit pamantul .
-Eu ma intalneam cu iubitul , cu fostul iubit , mai bine zis ...

-Si de asta plangi in ploaie ?o intreba Adriana pe un ton prietenos.

-Poi ... nu stateam intentionat in ploaie , m-a prins ploaie pe drum . spun eu pe un ton intrerupt

-Insa ... tot nu cred ca merita sa plangi pentru o intalnire ratata, spuse bruneta punandu-i mana pe umar.Vrei sa mergem intr-o cafenea sa te linistesti putin ?

- Suna bine . murmur incetand a mai plange .

Haide atunci.
In scurt timp, cele doua iesira din parc, oprindu-se intr-o cafenea linistita din apropiere si asezandu-se la o masa de langa fereastra, de unde continuara sa priveasca ploaia.

-Si... Adriana , cai ani ai ? intreb eu cu o privire patetica .

-Douazeci, recunoscu bruneta zambindu-i si comandandu-si o cafea.

Am comandat si eu ocafea , desi nu era genul meu ...

-Puteai sa comanzi doar un ceai, chicoti bruneta.Oricum, cati ani ai ?